Caracteristicile totalitarismului

Bazandu-se pe tehnologia moderna, statul de tip totalitar incepea ca o dictatura pe exercita intreaga putere politica, insa nu se oprea acolo. Treptat, statul instituia un control cat mai complet asupra tuturor aspectelor vietii umane: economic, social, intelectual si cultural. Desi un asemenea control nelimitat nu a putut fi niciodata pe deplin realizat, libertatea de actiune a individului a fost in mare masura redusa. Deviatia de Ia norma, chiar in materie de arta sau comportament familial, putea deveni o crima. in teorie, nimic nu era neutru din punct de vedere politic, nimic nu era in afara obiectivelor statului.

Aceasta viziune grandioasa in privinta controlului absolut al statului era complet diferita de liberalismul si democratia secolului al XlX-lea, dar si de autoritarismul conservator. intr-adevar, totalitarismul a fost o revolta impotriva liberalis-mului. Acesta din urma incerca sa limiteze puterea statului si sa protejeze drepturile sacre ale individului; liberalii se bazau pe rationalitate, armonie, progres pasnic si o clasa de mijloc puternica. Toate acestea erau respinse de catre adeptii totalitarismului. Acestia credeau in puterea vointei, conflictul declarat si violenta manifesta. Ei credeau ca individul era mult mai putin valoros decat statul si ca nu existau drepturi pe termen lung, ci doar recompense temporare pentru loialitate si serviciile aduse "cauzei". Doar liderul atotputernic si partidul unic, aflati mai presus de lege si de traditie, determinau destinul statului totalitar.

Spre deosebire de vechiul autoritarism, totalitarismul nu se baza doar pe o elita, ci si pe mase. Statul totalitar a cautat si, uneori, a reusit sa obtine sprijinul si chiar dragostea oamenilor obisnuiti. Totalitarismul s-a intemeiat pe mase indoctrinate politic, pe oameni angajati in procesul politic, mai ales dedicati nationalismului si socialismului. Acest caracter de miscare de masa a oferit totalitarismului o mare parte din forta sa.

O alta caracteristica a statelor totalitare a fost dinamismul lor fara limite. Societatea totalitara a fost o societate complet mobilizata, o societate care inainta catre un tel ftnal. Acest tel nu a fost niciodata limitat doar Ia supravietuirea regimului, ca in cazul unei dictaturi. in mod aparent paradoxal, regimurile totalitare nu si-au atins niciodata obiectivele finale. Sau, mai precis, de indata ce un scop era realizat cu pretul unor sacrificii enorme, aparea, Ia comanda liderului, un alt tel, menit sa-l inlocuiasca pe cel vechi. Astfel, totalitarismul era, in cele din urma, un fel de revolutie permanenta, de revolutie neterminata, in cadrul careia transformarea profunda si rapida, impusa de sus, continua la nesfarsit.

Desi Benito Mussolini, conducatorul statului fascist italian, si-a autodenumit regimul ca fiind unul totalitar, trebuie spus, totusi, ca nici unul dintre dictatorii interbelici nu a reusit sa construiasca in realitate un sistem atat de eficient precum cel din Uniunea Sovietica. Nu pentru ca nu ar fi dorit asa ceva, ci pentru ca infrangerea in cel de-al doilea razboi mondial a scurtat sever durata de viata a experimentelor totalitare in Germanja si Italia. in timp ce sistemul sovietic a fragmentat si a distrus toate organismele sociale traditionale, a blocat aparitia altora noi si si-a extins controlul, practic, asupra oricarei forme de activitate umana, fascistii si national-socialistii (nazistii) au lasat, din lipsa de timp, ordinea economica si structura sociala, intr-o anumita masura, intacte.