Preluarea puterii de catre Stalin

Dictatura bolsevica din Rusia a cunoscut forma sa extrema, de tip totalitar, sub conducerea lui Iosif Visarionovici Stalin. Acesta si-a consolidat controlul asupra partidului si guvernarii in cei patru sau cinci ani care au urmat mortii lui Lenin (1924) si a ramas stapanul absolut al Uniunii Sovietice, pana Ia moartea sa, in 1953. Stalin a transformat functia sa in partid, aceea de secretar general al Comitetului Central, dintr-una secundara, in cea mai importanta demnitate din ierarhia comunista. A reusit, de asemenea, sa-l inlature pe principalul sau contracandidat Ia mostenirea leninista: Leon Davidovici Trotki, organizatorul Armatei Rosii. Activitatea revolutionara a lui Stalin a inceput in prima tinerete. Nascut in Georgia (1879), intr-un sat din Muntii Caucaz, a fost eliminat pentru vederile lui revolutionare din Seminarul de Ia Tbilisi, unde fusese inscris de familie.

De doua ori arestat si exilat in Siberia, a evadat de fiecare data. A calatorit Ia Londra (1907) si Ia Viena (1913). Editarea ziarului Pravda (Adevarul) l-a adus in imediata apropiere a lui Lenin, ocupand, in 1917-1922, functia de comisar al nationalitatilor.

Stalin a dezvoltat teoria "socialismului intr-o singura tara1, mult mai atractiva pentru cei mai multi dintre comunistii rusi decat doctrina lui Trotki a "revolutiei permanente", a "Exportului de revolutie". Trotki sustinea ca socialismul putea fi mentinut in Rusia doar daca revolutia izbandea de-a lungul intregii Europe. Multor comunisti parerile lui Trotki Ie pareau aventuroase, riscante, destinate sa atraga reactii violente din partea tarilor capitaliste. in schimb, disponibilitatea lui Stalin de a renunta Ia politica economica leninista (N.EP. - care, din ratiuni tactice si doar cu caracter temporar, a permis dezvoltarea unei moderate, dar promitatoare initiative economice private) si de a construi socialismul pe plan intern a castigat popularitate in randul tineretului sovietic, in randul Partidului Comunist, unde a izbutit sa-si construiasca, initial, imaginea unui conducator moderat, foarte utila in eliminarea adversarilor, socotiti prea radicali.

Consolidarea puterii

Extrem de abil, Stalin a izbutit treptat sa obtina puterea absoluta in tara. Trotki a fost expulzat din Uniunea Sovietica in 1929, fiind ulterior asasinat in Mexic, in 1940, din ordinul direct al lui Stalin. Dictatorul moscovit s-a aliat initial cu inamicii personali ai lui Trotki, pentru a-l inlatura pe acesta. Apoi s-a alaturat moderatilor din partid, pentru a-i suprima pe adeptii radicali ai lui Trotki. in cele din urma, dupa infrangerea tuturor radicalilor, s-a intors impotriva aliatilor sai, moderatii, distrugandu-i si pe acestia.

Triumful final al lui Stalin a venit la Congresul Partidului din decembrie 1927, care a condamnat "devierile de Ia linia generala a partidului formulata de Stalin. Dictatorul a fost gata apoi sa-si lanseze a sa "revolutie de sus!' - adevarata revolutie ruseasca, pentru multi dintre cetatenii obisnuiti din Uniunea Sovietica.

Centralizare si economie planificata

inca din vremea lui Lenin fusesera "expropriati expropriatorii", adica fusesera nationalizate, fara nici un fel de compensatie, diverse tipuri de proprietati. Se pretinsese ca era o cale unica de abandonare a "exploatarii omului de catre om. La inceput s-a incercat stabilirea unor controale economice centralizate, tisa anumite tipuri de dificultati intampinate in guvernare au condus Ia abandonarea acestei politici, pentru cea mai mare parte a anilor '20.

Stalin a revenit Ia o centralizare extrema prin impunerea primului "plan cincinal" (1928-1933). Acest plan cincinal era foarte ambitios. El nu viza doar stabilirea unui set de masuri economice menite sa accelereze dezvoltarea industriala a Uniunii Sovietice, ci a marcat, de fapt, inceputul unei noi incercari de a mobiliza si de a transforma societatea sovietica in conformitate cu principiile socialiste. Telul era de a crea un nou mod de viata si de a genera noi atitudini si noi loialitati. Mijloacele alese de Stalin si mica elita de partid pentru atingerea acestui tel erau propaganda permanenta, sacrificiile continue, precum si violenta nelimitata si controlul statului asupra tuturor aspectelor vietii umane.

Marea teroare (1936-1938)

in continuarea luptei pentru aplicarea planului cincinal si a colectivizarii agriculturii, Stalin a ordonat ceea ce este cunoscut sub numele de Marea Teroare, indreptata in principal chiar impotriva membrilor si a conducatorilor partidului comunist. in aceasta "epurare" gigantica si-au pierdut viata circa 1,4 milioane de persoane, multi dintre acestia fiind oficiali ai partidului. Printre cei ucisi au fost si multi dintre liderii cei mai proeminenti ai bolsevicilor, vechii tovarasi de lupta ai lui Lenin si Stalin (Buharin, Kamenev, Zinoviev etc.). Unii dintre acestia au fost judecati in procese publice, adevarate spectacole regizate de apropiatii lui Stalin pentru a ilustra nenumaratele tradari si pacate de care se faceau vinovati cei destinati condamnarii.

Stalin a extins apoi epurarea si asupra armatei, ordonand executarea multora dintre ofiterii Armatei Rosii, si asta chiar in ajunul declansarii celui de-al doilea razboi mondial. in timpul conflagratiei mondiale, acest tip de terorism de stat a fost suspendat, insa niciodata abandonat in totalitate. Teroarea era inerenta totalitarismului de tip comunist: de vreme ce stiinta marxist-leninista stabilea exact linia justa de actiune si metodele adecvate atingerii telului final, atunci orice eroare presupunea un act de tradare ce trebuia pedepsit. Mai mult decat atat, adevaratii credinciosi aveau o datorie de onoare in a detecta erezia altora.

Puterea stalinista si Internationala a III-a

Internationala a lll-a Comunista (Comintern) infiintata in martie 1919, in scopul coordonarii activitatii partidelor comuniste si a organizarii revolutiei mondiale, a fost folosita de Stalin in politica externa a statului sovietic in directia slabirii regimurilor democratice. Prin partidele comuniste afiliate, considerate sectii nationale ale Cominternului, Stalin s-a amestecat in problemele interne ale altor state, fiind in umbra unor evenimente, cum a fost greva generala din Marea Britanie(1926).