Ideologia comunista

Bolsevicii (comunistii), instaurati la putere in Rusia prin lovitura de stat de Ia 7 noiembrie 1917, s-au distins de social-democrati, pretinzand ca sunt ghidati de o stiinta - stiinta marxist-leninista. Ei considerau marxism-leninismul ca o stiinta a istoriei, o stiinta a societatii care Ie oferea cunoasterea legilor evolutiei istorice. Comunistii au ajuns sa pretinda ca ei cunosc interesele reale ale oamenilor, chiar mai bine decat o faceau acestia insisi: marxism-leninismul ii indreptatea doar pe comunisti sa diagnosticheze bolile societatii si sa prescrie tratamentele adecvate.

Potrivit ideologiei bolsevice, capitalismul este sursa raului, deoarece el se bazeaza pe proprietatea privata, initiativa personala si motivatia legata de abtinerea profitului. Astfel societatea se imparte in clase, iar burghezia domina s in viata economica, si in cea politica. Membrii burgheziei ii folosesc pe muncitori, care sunt platiti cat mai putin posibil, munca fiindu-le exploatata. Membrii proletariatului devin "sclavi salariati", lupta de clasa fiind inevitabila. in continuare, capitalistii devin imperialisti, utilizand statul pentru a controla pietele si sursele de materii prime din strainatate, extinzandu-si astfel sistemul de exploatare si opresiune Ia scara mondiala. Comunistii nu vedeau nici o rezolvare a problemelor sociale, atat timp cat capitalismul supravietuia. Si pentru ca ei considerau ca niciodata capitalistii nu vor renunta de bunavoie Ia putere, singura solutie era o revolutie violenta. Singurii capabili de a realiza aceasta revolutie erau, in conceptia lui Lenin, comunistii, "avangarda proletariatului". Ei erau agentii Istoriei, cei care aplicau legile ei de neinlaturat.

Comunistii pretindeau ca vor realiza un transfer de putere catre proletariat; ei isi propuneau sa inlocuiasca "dictatura burgheziei" cu "dictatura proletariatului". Aceasta dictatura a proletariatului, in realitate doar a comunistilor, era considerata de catre Lenin "de o mie de ori mai democratica decat cea mai democratica republica burgheza. Era "democratica" nu pentru ca invingea in cadrul unor alegeri libere, ci pentru ca servea "adevaratele interese" ale oamenilor muncii.

Comunistii isi exercitau dictatura prin intermediul partidului lor, care, Ia randul sau, controla guvernul. Partidul Comunist era unicul partid legal, alte formatiuni politice nefiind necesare, de vreme ce doar comunistii intelegeau mersul Istoriei. Partidul era un organism selectiv, ce-si recruta membrii pe baza loialitatii fata de misiunea proletariatului. Organizat piramidal, partidul comunist avea drept foruri conducatoare Congresul (aproximativ 5000 de membri care se reuneau o data Ia cinci ani), Comitetul Central (cam 300 de membri care se intalneau de cel putin doua ori pe an), Biroul Politic (adevaratul centru de putere din cadrul partidului) si Secretarul General (liderul suprem).

Pilonii regimului sovietic erau propaganda, prin intermediul careia se realiza indoctrinarea maselor cu atotcuprinzatoarea "invatatura marxist-leninista", si mai ales teroarea, intemeiata pe un aparat represiv imens, al carui varf era reprezentat de politia politica (ce a avut diverse nume: CEKA, GRU, NKVD, KGB). Teroarea si represiunea erau exercitate asupra "dusmanilor poporului", reali sau imaginari, din afara, dar si din cadrul partidului. De multe ori teroarea avea un caracter aleatoriu, milioane de oameni cazand victime ale necesitatii de a se asigura prin spaima coeziunea societatii de tip bolsevic.

Elita reala a statului totalitar de tip comunist era "nomenclatura", o patura privilegiata, alcatuita din unii membri ai partidului recompensati cu functii "pe linie de partid sau de stat", functii ce Ie ofereau avantaje materiale considerabile in raport cu restul populatiei, precum si posibilitatea de a se situa in afara actiunii legilor, fie ele si socialiste. Doar judecata suprema, "de partid", asigura dinamica interna a acestui organism.